Cum facem ca spațiul casei să fie unul propice dezvoltării

După lunile de început cu Alecu bebeluș, mi-am dat seama repede că avem nevoie să regândim puțin spațiul casei, astfel încât să putem crea cât mai multe zone în care să putem lasă bebelușul să exploreze. Și noi, că adulți, avem nevoia de o varietate în ceea ce privește spațiile în care stăm, pentru că fiecare dintre ele ne dă o altă stare, ne încarcă cu o nouă energie și ne inspiră altceva.

Fiind atunci la primul bebe, încă nu luasem suficient de mult contact cu tonele de informații despre creșterea copiilor și, mai ales, nu reflectasem suficient la ceea ce presupune o casă baby friendly. Căutam însă genul acesta de sfaturi, iar căutările m-au condus spre câțiva autori care m-au ajutat să-mi conturez propria filozofie de parenting. Așa le-am descoperit pe minunatele Magda Gerber și Janet Lansbury, precum și pe fondatorul filozofiei Reggio Emilia, Loris Malaguzzi. Cu toții mi-au deschis ochii de-a lungul anilor pentru a-mi vedea copilul dincolo de vulnerabilitate, fragilitate și nevoia de ajutor, ca pe o ființă competentă și capabilă să învețe, dar mai ales să facă lucruri singur.

“Ceea ce învață copiii nu este rezultatul direct a ceea ce le este arătat, explicat, ci rezultatul propriilor acțiuni și activități, folosind resursele pe care noi le oferim”.

• Loris Malaguzzi, The Hundred Language of Children

Ideea de a-mi vedea bebelușul ca pe o ființă competentă și capabilă contravenea propriului meu model de creștere și se lovea de tot ceea ce văzusem în jurul meu. Imaginea mea despre bebeluși până la acel moment era aceea de ființă total dependentă, imobilizată în pătuț sau brațele părinților, cu nevoi mari de a fi ocupată și distrată. Un bec puternic s-a aprins în capul meu pe măsură ce citeam mai mult. În special, câteva fragmente din cărțile Magdei Gerber m-au întors pe dos și m-au făcut să lupt cu propriile mele porniri.

“Orice copil se va mișca cu mai multă ușurință și eficiență dacă îi este permis să o facă la timpul sau și în felul său, fară să încercăm să-l învățam. Unui copil căruia i s-a permis să se miște liber nu va dezvolta doar un corp agil, ci și o judecată bună despre ceea ce poate și nu poate face”.

• Magda Gerber, Dear Parent: Caring for children with respect

Mi-am dat seama repede că aveam nevoie și de un spațiu care să reflecte și să susțină modul în care voiam să creștem copilul și că opinia lui Loris Malaguzzi care spunea că spațiul este cel de-al treilea profesor era cât se poate de adevărată. Deși acum este un concept cu care intri rapid în contact odată devenit părinte, în urmă cu șapte ani, filozofia Montessori de organizare a spațiului, bazată pe ordine, simplitate, eficientă, nu era o evidență.

Dacă și voi credeți că spațiul poate ajuta copilul să devină mai puternic, mai independent și cu mai multă inițiativă, atunci sunt câteva lucruri pe care le puteți face chiar de mâine pentru a facilita auto-învățarea și joacă independentă.

Faceți ordine. Deși poate ați investit bani buni și multă energie în decorarea camerei copilului, adevărul esta că aceasta își va petrece marea majoritate a timpului acolo unde veți fi și voi. Cum livingul și bucătăria sunt camerele de întâlnire ale întregii familii, asigurați-vă că bebelușul sau toddler-ul se pot mișca în voie și fără pericole. Lăsați mult spațiu liber în centrul living-ului, asigurați-vă că aveți rafturi pe care puteți așeza coșulețe de nuiele sau transparente cu jucării, lăsați puține jucării la îndemâna copilului, însă faceți rocadă cu altele la puțin timp, pentru a asigura diversitate. În bucătărie, puteți aloca un raft sau sertar pentru pahare, tacâmuri și farfurii de plastic la care copilul să aibă acces rapid și să și le poată lua singur.

Deschideți ușile. Creați un spațiu deschis cât mai mare, astfel încât copilul să se poată mișca liber. Deschiderea îi va crea sentimentul de participare, interacțiune și libertate.

Favorizați intrarea luminii în casă. Este indicat să creați un spațiu cu multă lumină, în care părți din mediul înconjurător să pară parte integrantă din casă. Accesul  la natură trebuie să fie unul continuu. Veți remarca, când copilul va mai crește, fascinația pe care o are atunci când privește pe geam în timpul unei furtuni, al unei zile cu ninsoare sau al unei zile de primăvară cu triluri de păsări și freamăt de frunziș.

Lăsați pereții albi. Cel puțin în camera copilului, lăsați ca paletă de culori să fie evidențiată de lucrările copilului, jucăriile, hainele și obiectele lui. Copiii sunt cei care vor crea culorile.

Creați zone de interes. Cu ajutorul luminii, al culorilor, al obiectelor senzoriale  lăsate în diverse puncte din încăpere, copilul va deveni curios și dornic să investigheze. Folosiți-vă de lucruri din natură : pietre, castane, frunze, teci și organizați mici puncte de interes în alte spații din casă – hol, bucătărie, baie. Contactul permanent cu natura îi va antrena copilului capacitatea de a descoperi lumea din afara casei.

Puneți accentul pe obiecte mulți-funcționale. În locul achiziționării de jucării și obiecte care au un singur mod de utilizare, oferiți copilului materiale pe care le poate folosi în mai multe feluri, așa cum îi dictează imaginația și creativitatea. Copiii pot fi designeri, arhitecți și constructori la un loc, dacă sunt lăsați să o facă.

Ca o concluzie, spațiul casei trebuie gândit în așa fel încât să-i permită copilului descoperiri, libertate și asumarea de riscuri fără consecințe asupra sănătății lui.

Joacă faină!